Ma doare geana grea a noptii
Imi plange sufletul timid
Si aprig bate ceasul mortii,
In inima este doar vid.
O stea luceste neincetat
Sus, pe cer, nepasatoare
Pluteste- al meu dor incarcat,
Pe buze-mi rasare o floare.
Durerea mea a amortit
De groaznicul foc de lacrimi
Plec din Iad catre Infinit
Uitand cenusa de patimi.
Iar lumea ta-nghetata o las,
La durere surda pare
De prea mult vaiet, nu mai am glas
L-am pierdut de mult in mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu