luni, 20 februarie 2017

Solitudo

Am căutat în mine, adânc,
O fărâmă, o urmă de noi
Și am găsit un fir tăcut.
L-am prins în mână,
L-am ferecat ca pe-un strigoi.
Am încercat să-l țes,
Din nou. Cămașă l-aș fi vrut.
Dar prea firav... S-a rupt
Pustiu, în al meu pântec
Pustiu s-a așternut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu